eu nu ştiu dacă prin vene mi se prelingea vinul sau dacă pur şi simplu mi se topea inima cât mă uitam la el. el are acel ceva, un ceva care îl face admirabil, dar un ceva care ţi-ar cere mult curaj pentru a-l iubi.
deocamdată nu toate zilele bune sfârşesc bine şi deocamdată aşa e şi cu oamenii. de asemenea beţia vinului şi beţia iubirii sunt surori, dar vitrege. printre altele, mie mi-a promis cineva un vin. la o adică, acel cineva e cineva-ul care trebuie. şi vinul e “până la tine”. eu mă îndrăgostesc în viaţă de posibilităţi, eu nu vreau să-ţi ţin inima în palmă şi s-o zgârâi din greşeală cu unghia, even if it is a privilege to get your heart broken by me, după cum tu spui.
voi tot observaţi cum în viaţa mea se suprapun mai mulţi oameni, creând o lasagna savuroasa de sentimente si nostalgii ?
iată aşa, împletindu-mi din mai mulţi oameni sburătorul, eu am hotărât că fetiţa mea o să poarte numele Isabel Rosemary, iar băiatul Gabriel + prenumele tatălui. nu cum vouă aşa întorsătură a lucrurilor? fantezia mea-i aşa că dacă o dai unui câine, turbă.
cum n-ai lua-o, fericirea în viaţă îi ori o ocazie specială, ori o specie ocazională.
la o adică, mie îmi place să mă dau în spectacol. eu în costum de baie roşu şi cămaşă neagră cânt prin casă şi beau limonadă si poate plec asa si la sedinta de epilare definiva pe care o am programata la ora 17.30.
