Ce? Nu am trait pana acum? Ba da, desigur ca am trait. Eu
alaturi de ceilalti robotei care cred ca traiesc in viata lor patetica si repetititva, monotona
si lipsita de... viata. Am inceput sa traiesc, pot sa spun asta. Chiar am
inceput sa traiesc si simt in tot corpul si sufletul meu cum trece viata prin
mine, cu fiecare secunda pe care o petrec pe acest pamant.
Am inceput sa traiesc atunci cand cei din jurul meu au
incetat a mai trai si ei. Au devenit si ei cum eram eu. Un mic robotel intr-o
fabrica mare unde rolul lor poate fi schimbat oricand cu un alt robotel. Atunci
am stiut ca ceva nu e in regula. Atunci m-am schimbat. Atunci am inceput sa traiesc
cu adevarat, pentru ca ce traiam eu nu era viata.
Mi-am dat seama ca trebuie sa fiu singura persoana care are
putere asupra vietii sale si asupra felului in care decide sa traiasca. Asa am
inceput sa traiesc. Am inceput sa renunt la ce imi facea rau, la oameni care ma
influentau negativ si am preferat sa stau singur, cu gandurile si problemele
mele care aveau nevoie de rezolvare. Si am reusit. Am invatat din nou sa
traiesc. Nu am mai simtit asta de cand eram mic si ma jucam la tara cu vecinii
mei sotronul si de-a v-ati ascunselea. Acum traiesc si inca ma joc sotronul si
de-a v-ati ascunselea.
Pentru ca in viata si in lumea mea orice este permis.
Incearca. Traieste si tu.
