Carte, fluture, tei

Nu, azi n-am sa scriu despre depresie si nu pentru ca m-as teme de lipsa de interes a celor care ma citesc vizavi de acest subiect. Stiu de un blog (Jurnalul unui anxios) care avea in luna martie a acestui an peste 40.000 de cititori, peste 1100 de comentarii si am auzit si o stire conform careia, daca nu este deja, depresia va deveni principala boala a omenirii, afectand la nivel mondial cel mai mare numar de persoane, surclasand boli ca cele de inima si chiar cancerul. Deci interes, exista. Prin urmare daca ma retin sa scriu despre aceasta suferinta a mea (si a cator altora) o fac pentru ca vreau sa umplu si celalalt taler cu ceva incercand sa echilibrez cantarul meu psiho-emotional cu trairile pozitive percepute in acelasi timp si cu aceeasi intensitate ca si cele rele. Am plecat cu noaptea in cap sa rezolv cinci-sase chestiuni. Am facut-o? Da. Pe tasul implinirii s-a adunat tot ce mi-a reusit si putin mai mult: mi-am cumparat o carte de Vintila Corbul si Mircea Eugen Burada in conditii aproape similare celor din articolul meu “Pendulul lui Foucault, spirt si curcuma de la mama ei” si tei pentru momentele speciale de seara, dinainte de culcare. In plus,m-a amuzat un cuplu de politisti din aceia de sector care-i amendeaza pe cei ce vand patrunjel  pe trotuare: Stan era inalt si slab si Brana pitica si grasa, n-aveau nicio credibilitate, bietii. M-a incantat un fluturas  aproape ca o libelula, cum nu mai vazusem niciodata de frumos: corp lung, oliv, cu o singura dungulita neagra si aripi inguste, lungi , negre cu bulinute albe. Setul de bijuterii din agate de foc pe care l-am ales sa-l port azi mi-a dat un sentiment placut. Am dat de o cizmarita meseriasa cum n-am crezut sa mai fie in Romania,  pe mainile careia mi-am lasat incezatoare cea mai draga pereche de pantofi, noi dar cu un numar mai mare. M-am vazut cu tata, care a facut un gest foarte frumos pentru mine. Am vorbit la telefon cu nepotul pe care eu l-am crescut si l-am invitat la mine in vacanta.Am baut un capucino fierbinte scriind aici pentru aceia pe care am inceput sa-i visez noaptea, de care n-am stiut pana nu m-au recunoscut ei primii dar pe care-i indragesc si-i asimilez incet, incet. Javra, multumesc pentru ca mi-ai fost alaturi cand nu-mi puteam promova textele avand contul facebook blocat, Vienela, pentru ca m-ai inclus in grupul bloggeritelor Alfa si Omega,Florin Radvan, imi place foarte mult cum gandesti / scrii, blogul tau arata foarte bine, ned32news, imi place cum te promovezi, Ratzone… Acum sunt bine. Voi fi intotdeauana: cat timp am talerul, voi sti cu ce sa-l umplu. Cel care sustine depresia ramane neschimbat, va cantari la fel, dar cel care poarta motivele mele de multumire si pace,  imi lasa toata libertatea de alegere,  si am mereu din ce alege.