asadar, raoul…

“Mi-ar placea, mai degraba, atunci cand vremea va veni, de preferat intr-o seara, sa va arat pofta mea de a dansa liber, de a tremura pentru a vorbi, de a dobori ziduri, de a zbura in ajutor, de a zbarnai corzile aride, de a-mi galopa bratele si picioarele, de a dormi de-a-mpicioarele bine intins pe spate, de a ma intalni cu bestii de nefrecventat, de a urla la muzica frumoasa, de a elibera o stea, de a-mi palmui gandurile rele…” Si vremea a venit. Raoul a facut tot ce a promis mai sus. Si, multe, multe altele… Greu de inchipuit pentru ca ele sunt chiar inchipuire. Fantasme ale unei minti ce naste obligatoriu si monstri. Jocuri uluitoare de lumini, muzica si butaforie. Zboruri fantastice printre reflectoarele cocotate sus, pe scena. Si peste crestetele spectatorilor. Umbre chinezesti pe cortine. Acrobatii de la Circul Soarelui. Gaguri haioase de la Charlie Chaplin. Efecte magice de la Copperfield. Raoul face poezie si cantare din miscare, din metamorfoza continua a unui trup in stare de a fi absolut orice. Raoul este pantomima explodand in lacrimi de ras. Raoul este viata cu emotii dureroase. Si revelatii care te amutesc. Raoul iti taie rasuflarea… si ti-o inapoiaza, inmiit. Replicile spectatorilor rasar pe neasteptate in timpul spectacolului. -         Ala e un peste? -         E o pasare? -         N-am inteles, ce s-a intamplat? -         A murit la final? -         Nu se poate sa fi murit… -         Dar macaraua… -         A fost, cred, o inaltare… In magia spectacolului, povestile cu morala clasica nu-si au rostul. Logica de zi cu zi trebuie lasata pe treptele de la intrarea in TNB. Orice reper personal trebuie spulberat pe drumul spre amfiteatru. Momentele spectacolului au semnificatii care poate ne scapa. Sau care nu se vor ambalate in cuvinte. Oricum, toti intelegem organic (sau astral) apropierea de Magicul Tot. La sfarsit, oamenii par dezorientati. Fermecati. Visatori. Ar vrea sa schimbe pareri, dar nu fac asta, desi unii raman minute bune in fata teatrului, la o tigara. Pe pliantul spectacolului, James Thierree sustine ca nu controleaza nimic in mod real, dar eu cred ca tot Raoul a pus la cale asteptarea prelungita din holul teatrului. Am fost tinuti in foaier, pe paliere, pe scari, pana la primul gong. Ne-am bulucit apoi cu totii in sala. Al doilea gong a venit dupa ce ne asezasem cu totii in fotolii. Dupa alte zece minute, batu al trei gong, dar luminile tot nu se stingeau… Faceam deja speculatii: Raoul nu este pregatit sa inceapa. Raoul ne trimite acasa si ne pune sa mai venim o data. Dar eram deja in plina farsa pusa la cale de maestru… Magia happeningului incepu „sa ne lucreze” in scurt timp. Vrajitorul Raoul te asteapta si azi. Trebuie doar sa-l vezi… si-o sa-l crezi.