Precum in cer, tot asa si pe mare

S-a ales praful de intentia mea de a orienta blogul mai mult catre partea zburdalnica a vietii, catre zambet, buna dispozitie, catre glumite si un ton mai degajat. Ca nu e zi lasata de bunul Dumnezeu sa nu fim loviti din toate partile de efecte ale cangrenei care a cuprins intreaga societate romaneasca, pe toate palierele, in toate structurile , la toate nivelele. Sa supravietuiesti in Romania zilelor astea a ajuns sa fie nu doar o insiruire de mici victorii personale in bataliile cotidiene cu facturile si preturile ci are si o componenta psihica, fiindca devine din ce in ce mai greu sa reusesti sa iti pastrezi mintile in parametrii unei functionalitati normale. In urma dramei din muntii Apuseni au ramas zeci, poate sute de intrebari fara raspuns. Va urma o ancheta, lalaita suficient pentru ca, atunci cand va fi intocmit un raport, acesta sa nu mai intereseze pe nimeni. A fost adus in discutie zilele astea si cazul copilului sfasiat de caini intr-un parc din buricul capitalei. Ati auzit vreunul dintre voi sa se fi finalizat vreun raport care sa identifice eventuali responsabili de producerea lui ? S-a intamplat ceva semnificativ dupa producerea acelei tragedii ? Eu nu am cunostinta de asa ceva.  Nu invatam niciodata nimic desi ne place sa tot repetam si sa ne umplem Facebook-ul si blogurile cu citate gen „Cine nu invata din greselile trecutului, risca sa le repete”. Tot intr-o zi de ianuarie, dar in 1995, de digul de sud al portului Constanta se striveau navele „Paris” si „You Xiu”. 54 de marinari straini au strigat atunci disperati dupa un ajutor care nu avea cum sa vina. 54 de oameni au murit fiindca autoritatile romane nu aveau dotarea tehnica necesara. Nu aveam nici macar o nava cu clasa de salvator care sa poata iesi pe gura portului pe vreme rea. Sigur, erau vreo doua coji de nuca cu pretentii de nave de salvare, dar de la faptul ca ele sunt numite asa in hartii si pana la utilizarea lor in acest scop, e o distanta cam ca de la Faurei  si pana in Melbourne. Sunt 19 ani de atunci. Nouasprezece. Daca, fereasca Dumnezeu, maine, o nava s-ar afla in dificultate in aceleasi conditii din ianuarie 1995 stiti ce nave au autoritatile pent ru a interveni ? Exact. Aceleasi doua copai care ar face exact acelasi lucru ca si atunci : ies pana in gura portului si raporteaza ca pe o mare atat de montata nu se poate iesi din port. Adica, da, s-ar muri la fel de stupid ca si atunci. In mai 2001, la bordul petrolierului Mesta, pavilion Bulgaria, s-a produs o explozie urmata de un incendiu. Doi marinari au fost ucisi de explozie, 20 de membri ai echipajului au parasit nava iar cinci  au refuzat sa faca acest lucru, ramanand pe nava pentru a incerca sa lupte cu flacarile. Nava a ars timp de 13 ore la o distanta de aproximativ o mila (1,852 km) de Cazinoul din Constanta. Vremea buna a permis ca in zona sa fie dusa una dintre cele doua nave specializate in stins incendii, „Pompier 9”.  „9” ala pare atasat ironic numelui navei fiindca ea numai noua nu era, fiind o antichitate veritabila, un harb care avea restrictie de navigatie si nu poate parasi portul daca marea este agitata. Modul in care s-a intervenit pentru stingerea incendiului este descris cum nu se poate mai bine de un fapt care spune absolut totul : dupa stingerea incendiului cei cinci marinari ramasi la bord au refuzat hrana si apa adusa de autoritati. Si iarasi zic Doamne fereste ! de un nou incendiu la bordul vreunei nave, fiindca portul a mai ramas doar cu „Pompier 8”, sora ei cu numarul 9 fiind intre timp dezmembrata. Ca o ironie a sortii, nava de stins incendii „Pompier 9” a luat foc in timp ce era dezmembrata. La fel de „pregatit” este portul si pentru interventia in cazul, deloc improbabil, al unei poluari masive. Adica, da, tot zero. In portul Constanta, in cazul producerii unui eveniment, balba autoritatilor ar fi exclusa. Modul de interventie este batut in cuie si nu de ieri de azi. Nu stiu cat din lucrul asta se datoreaza faptului ca am fost obligati la asta de conventiile internationale la care Romania este parte si am si oaresce dubii referitoare la profesionalismul celor ce ar interveni direct fiindca si aici, ca in mai peste tot, nu prea vine mare lucru din urma. Totusi, nu va exista vreodata un asemenea circ cum a fost cel ce a urmat evenimentului aviatic din Apuseni. Doar ca, tehnic, lipsa mijloacelor de interventie ar face ca mobilizarea sa fie inutila. Asa ca spun, a treia oara, Doamne fereste !