“Sa se revizuiasca, primesc …”

Daca in planul existentei palpabile nu mai e loc de-ntors, toate cele ce urmeaza a face obiectul tumultoaselor zile din 2014 fiind creionate si stabilite in amanunt (aiurea !, habar n-am ce-mi va aduce ora urmatoare), ma gandeam eu aseara – un eufemism menit sa abata atentia de la starea de disconfort intelectual indusa de alegerea deloc inteleapta de a urmari pret de vreo juma’ de ora un program de stiri (stiu, asa-mi trebuie daca “m-a mancat” ! ) , ma gandeam deci, ca ar fi cazul sa fac putina ordine si in componenta virtuala a proiectelor pentru noul an. Si asta pentru ca, pornind cu plugusorul in seara de 31 decembrie dupa lista din blogroll, am constatat pe de o parte ca exista acolo bloguri care “s-au stins”, exista si bloguri asupra carora am avut o perceptie deformata si care, in timp m-au dezamagit, dupa cum exista si o serie de noi contacte virtuale pe care, neglijent, am omis sa le inscriu acolo. De aceea am sa-i rog acum, in al 12 ceas, pe cei carora nu le-am trecut pragul cu urari pentru noul an, sa imi ierte aceasta scapare. Si mai am in intentie ca in anul ce tocmai a venit sa mai schimb cate ceva, pe ici pe colo, prin partile esentiale, referitor la blog. Numai ca. Desi nu dau doi bani pe vrajelile celor care avertizeaza ca Marte in conjunctie cu Pluton poate insemna ca ti se sparge o teava in baie sau ca un Jupiter retrograd in Casa a taspea se poate traduce ca un semn ca o sa-ti apara un furuncul pe fesa stanga, si nu cred nici in horoscoape si nici in predictii astrale, totusi, faptul ca la inceputul acestui an toti nenii neo-Nostradamusi, toate cumatrele astro- si anume, oloage si toate mamele Omizi, vorbesc aceeasi limba, rostind fix aceeasi propozitie, ma pune un pic pe ganduri. Ca s-au unit si spun cu toti in cor, la unison, ca motto-ul lui 2014 va fi : “Socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ !“. Asa ca am doar doua variante de lucru : ori fac din start, la deruta, socotelile “pe invers” ori nu mai fac nicio socoteala si pun sandramaua pe pilot automat lasandu-ma purtat de val. Cum la debut de an nou ma incearca o lene ceva de speriat, varianta a doua imi pare mai viabila. Asa ca voi continua sa evit sa intru in polemici aprinse pe cine stie ce subiecte “arzatoare”, voi tine in continuare cont de sfaturile bunicilor de a da “Buna ziua” chiar si atunci cand stiu ca nu mi se va raspunde si voi continua sa imi spun parerea la modul discret, fara a bate cu pumnul in masa si fara a incerca sa imi impun cu orice pret punctul de vedere. Daca se va impune sa fac un compromis, nu voi ezita sa il fac chiar daca asta imi va produce mie un disconfort in aceeasi masura in care va produce o senzatie de bine celor din jur. Compromisul se va concretiza in, si se va traduce prin, tacere, fiindca am sa raman fidel zicerii ca e nevoie de numai doi ani pentru a invata sa vorbesti si de o viata-ntreaga pentru a invata sa taci. Si asta chiar daca, ramanand in zona cugetarilor, am sa-l citez pe Martin Luther King si am sa spun ca “Vietile noastre se incheie in ziua in care ramanem tacuti in privinta lucrurilor care conteaza”. Nu am veleitati de kamikaze si intuiesc perfect faptul ca libertatea noastra post 1989 este poate mai ingradita acum decat ante-”revolutie” fiindca accesul la “lucrurile care conteaza” este permis numai pe baza de legitimatie de partid aflat la putere. Prin rotatie. Indiferent de cate iluzii si-ar face unii sau altii ca pot spune sau pot face orice. Totusi vin si un un mic sfat pentru cei care vor dori neaparat sa-mi dea in cap pentru vreo afirmatie sau atitudine ce ar putea sa li se para, din punctul lor de vedere, inacceptabila : mestec atent si nu inghit orice. Anul ce a trecut am dat “unfollow” si am rupt orice relatie cu doua bloguri, nu voi ezita sa fac asta si in acest an daca va exista cineva care sa nu ii dea dreptate – de data asta lui Abraham Lincoln : “Este mai bine sa taci si sa fii luat de prost decat sa vorbesti si sa confirmi ca esti !”. Imi permit cu usurinta sa fac asta atata timp cat pentru mine blogging-ul nu reprezinta un scop material in sine, iar postarile nu vor purta hainele unor advertoriale jenante ca valoare, atat in ceea ce priveste continutul cat si suma inscrisa in factura. Nu am sa condamn si nu am sa arat cu degetul pe cei care vor face asta. Departe de mine intentia de a judeca pe cineva care are probabil motive intemeiate sa procedeze in acest fel. Dar, daca voi co nstata ca o astfel de practica va fi de natura sa sufoce bloggingul adevarat, cel nascut din pasiunea de a scrie, de a comunica si a cunoaste alti oameni, de a impartasi ganduri, experiente si atitudini frumoase si generoase numai de dragul de a urca in facatura aia de top Zelist sau de a dedica ode unei firme care sa-ti bata la schimb, gratis, covoarele sau sa-ti aspire masina, iau in calcul si varianta de a parasi blogosfera in ciuda faptului ca am intalnit aici un numar insemnat de oameni absolut minunati. De a o parasi ca blogger. Fiindca pasiunea de a citi bloguri nu o va schimba nimeni si nimic. Principalul motiv care m-ar determina insa sa ies din blogging ar putea fi o eventuala autoanaliza care mi-ar arata ca nu mai am nimic interesant de spus, ca textele mele nu mai gasesc ecou in randul celor ce-mi trec pragul sau ca ideile si valorile in care cred nu se mai regasesc in conduita partenerilor de drum. Si vorbesc de parteneri fiindca pentru mine acest blog va fi intotdeauna parte a unei echipe. Nu am veleitati de Robinson Crusoe, nu as putea supravietui fara voi, cei pe langa care, de-a lungul timpului m-am insinuat. Cam asta la nivel de intentii pentru noul an. Dar cum “socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”, sanatosi sa fim, ca daca e sanatate om vedea noi cum trecem prin toate.