„Cartile sunt harti ale iubirilor mele. Fara ele as rataci, as ajunge in cu totul alta parte… ”

Unde-i nenorocitul ala de Murphy sa il blagoslovesc c-un dos de palma de sa-i sune legile in cap ? Fiindca iata, dovada, daca exista o cat de mica sansa ca ceva sa inceapa prost, cu siguranta asa va incepe. Pe 1 ianuarie, la doar 59 de ani, s-a stins din viata Traian T. Cosovei. In liniste si-ntr-un nemeritat anonimat, „subiectul” n-a facut prea mare caz prin studiourile TV, n-au curs valuri de cerneala prin presa, nu l-am auzit pe Florin Piersic vorbind juma’ de ora despre asta. Ce-i drept nici nu a fost prea inspirat atunci cand si-a ales ziua in care sa moara. Dupa ce si-au baut mintile si si-au umflat burtile in noaptea Vanghelionului cui i-ar mai fi pasat de destinul unui biet poet ? Mortii cu mortii, viii cu Sfantul Vasile, nu ?  Ce-i drept – si nu ma refer aici la cei ce citesc in mod obisnuit acest blog, daca iesi pe strada si intrebi 100 de oameni ceva, orice, despre Traian T. Cosovei, 99,8 o sa iti spuna ca nu stiu nimic. Barbatii te vor intreba la ce echipa joaca, femeile in ce telenovela. Vorbisem despre el cu un amic cu putin timp inainte de sarbatori, ca exemplificare a modului in care, daca vrem, ne putem opune schimbarilor prostesti din jurul nostru. Al modului in care putem continua sa apreciem lucrurile in a caror valoare credem indiferent de anacronismul lor. Traian T. Cosovei, in plina epoca a laptopurilor si tabletelor cu Windows 8 sau a smartfoanelor cu nu’s ce Android, continua sa isi scrie poeziile la vechea lui masina de scris. Vazusem asta intr-o emisiune pe TVR HD numita – nu sunt prea sigur, „Scriitor de meserie”. Sau cam asa ceva. Si tot atunci imi amintisem despre faptul ca in urma cu vreo saptamana imi spusese fi’miu, oarecum tulburat de uimire, ca i-a urat poetului „La multi ani !” de ziua lui pe pagina de Facebook si ca acesta i-a raspuns la urare. „Fii binecuvantat !”- asta a fost mesajul simplu pe care Traian T. Cosovei l-a oferit ca raspuns mesajului de ”La multi ani !” trimis de un pusti de 17 ani, si-am realizat astfel ca Facebook-ul nu e doar locul in care pitipoancele se fotografiaza cu telefonul mobil sau Ponta se lauda ca a luat masa cu regele Mihai in timp ce acesta nici nu se afla in tara ci e si locul in care poti arata ca esti Om. Parte alaturi de Mircea Cartarescu, Ion Stratan si Florin Iaru a nucleului Generatiei 80 (Generatia in blugi) in cadrul cenaclului lui Ovid S. Cromhalniceanu si apoi in „Cenaclul de luni” al lui Nicolae Manolescu, Traian T. Cosovei lasa in urma o bibliografie consistenta nu doar ca valoare : ”Ninsoarea electrica” , “1, 2, 3 SAU…” , “Cruciada intrerupta”, “Aer cu diamante – impreuna cu Mircea Cartarescu, Florin Iaru, Ion Stratan, “Poemele siameze”, “In asteptarea cometei”, “Rondul de noapte”, “Pornind de la un vers (critica literara)”, “Batranetile unui baiat cuminte”, “Mickey Mouse e mort”, “Perchezitionarea ingerilor”, “Lumina de la frigider”, “Buna dimineata, Vietnam!”, “Hotel Urmuz (critica literara)”, “Mahalaua de azi pe maine” – impreuna cu Dan Mircea Cipariu , “Les annees folles du socialisme” – impreuna cu Stefania Cosovei, “Pisica neagra, pisica moarta” – impreuna cu Bogdan O. Popescu, “Institutul de glasuri”, “Vanatoarea pe capete”, “G reva capsunelor”, “La formarea ideilor”, “Bautorii de absint”, antologie de poezie – impreuna cu Ion Muresan, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov, Ioan Es. Pop, “Motociclistii spatiali” – impreuna cu Ioana Manescu, “Poetii marilor orase”, “Aerostate plangand”. Ar mai fi multe de spus dar, atunci cand vorbesti despre un poet e bine sa lasi poezia sa vorbeasca : Sunt si eu un june Tu ai putea indupleca o noua era glaciara —, cu sarmul tau ai putea face ocolul pamintului in optzeci de zile… Eu aici sunt un june — un posibil coriolan draganescu incalecat pe-o statuie de vorbe mici, lunecoase. Si trecut prin rubrici mondene. Prin cearsafuri cu monograma. Prin ghete cu capace, / ori prin raza cavalerilor Apocalipsei. Prin ciur si dirmon, — misionar al frumusetii si al fumurilor desertaciunii… Ca o gura cu mansarde flaminde. Ca un lup ce revine la oile sale. La scufita inimii care bate vai si lunci lovindu-le cu salbaticie peste gura / peste botul lor de verdeata obraznica. Si fiecare cuvint de-al meu e un lac incarcat cu yaht-uri de placere — si de ginduri ascunse / inflorind in jurul gleznelor tale ca niste bratari de neliniste. Sunt si eu un june, — o parte din viata o traiesc in numele tau. Dar tu dansezi / tu bei limonada — in urma ta, turnul din Pisa se-ndreapta pe calea cea buna. Tu ii inflacarezi si pe zei. Si tot tu le dai cite un pumn dupa ceafa. In rinichi / in ficat… In ratiunea lor de a exista. In rasuflarea ta de alcool se imbata toti camionagii Sfintului Duh! Eu aici sunt un june. O balena alba intr-un estuar de liniste. Un superstar — un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola. Si de Blue-Jeans. Un misionar al spatiilor verzi, democratice. Un obiectiv survolabil… Un individ / adica nimic. O zecimala in cifra ta de afaceri. Unul caruia i se recomanda intoarcerea la natura. Si motociclismul / autostopul si budismul Zen. Adica nimic… Sunt si eu un june. Hei, fratilor, — uitati-va si la mine!… P.S. E necesara o erata,Sa fim cu totii gand la gand;Poetii nu mor niciodata,Ci doar se nasc. Din cand in cand. (Sorin Olariu)