Puterea unui semn de exclamare

“Daca vrei sa-ti fii, e de inteles…Daca mai vrei sa ne fii, nu e! Daca vrei sa “adormi” putin, e de inteles. Daca la “trezire” vei mai gandi asa, revino aici si mai spune-ne inca o data. Daca ai apucat sa spui c-o faci, si-o s-o faci numai fiindca ai spus, sa n-o faci! Fiindca daca ai scris aici, e mai mult decat un anunt. Atat! Nu vreau sa te intorc, dar nici sa te imping mai departe…” Almanahe mi-a lasat acest comentariu. Este 12.35. Inchidem si deschidem pc-ul de o ora, hotarati si totusi inca ezitanti sa o ascundem pentru o vreme pe Greenleaffy, numai pentru a ma feri astfel mai usor de ispita de-a petrece aici timpul pe care altfel l-as folosi citind impreuna cu sotul meu carti care ne ajuta.( El mi-a spus ca “funia impletita in trei, nu se rupe”, iar noi doi tindem sa ne unim, prin credinta, cu Cel de sus, pentru a deveni sufleteste rezistenti raului, pentru a semana cat mai mult cu ceea ce este cuvenit sa fim, inca de aici.) Almanahe m-a deshotarat prin semnul ei ultimativ de exclamare. Nu inchid acum blogul, nu stiu ce se va intampla cu el, cu siguranta se va inchide de la sine. Ma simt o tradatoare fata de oameni care m-au inteles, m-au acceptat si m-au indragit, m-au incurajat pentru ceea ce sunt. Nu am intentionat sa dezamagesc. De scris, imi place mult, dar recunosc ca vreau timp pentru citit si n-am de unde-l lua, decat din cel dedicat lui Greenleaffy. Alta bucata din timpul meu liber, o voi dedica-o kinetoterapiei la domiciliu. In luna ianuarie merg iar la Institutul de recuperare si, fara progrese musculare, mi-ar fi jena sa ma prezint acolo. Va rog asadar sa ma intelegeti. Este 12.57, in mod obisnuit dormeam la aceasta ora dar mesajul lui Almanahe m-a intors putin, desi nu a vrut aceasta. VREAU SA CONTINUU SA VA FIU. Voi pastra adresa de facebook, daca doriti…Cand pe Greenleaffy nu va mai intra nimeni, poate voi avea linistea sa inchid blogul, acest proiect uimitor, care m-a imprietenit cu niste oameni deosebiti, de care nu vreau sa uit. Sau, cine stie, imi voi cumpara dupa nunta din primavara un laptop si…Pana atunci, la revedere.